Satul Viișoara

Povestea Satului Viișoara

Viișoara… un sat aparent obișnuit, dar cu o veche taină ce poate a fi deslușită doar de către cunoscători…

Satul este situat pe DN 3, la o distanță de 40 de kilometri de Constanța și administrativ ține de comuna Cobadin. Este un sat în care trăiesc deopotrivă, în pace și bună înțelegere români, turci, tătari… Așa a fost mereu…

Numele de Viisoara vine din 1926. Pana atunci s-a numit Caceamac, denumire care in turca suporta doua traduceri diferite, dupa dialecte diferite. Astfel, caceamac inseamna fie „mancare de cereale”, fie „valea cea frumoasa”, iar de-i intrebi pe localnici, mai toti iti vor spune ca a doua traducere este, cu siguranta, cea mai buna.

Satul a existat mai întâi în Valea Caceamac,

la cca 2 km Nord Vest de actuala vatră a Viișoarei. Numele de Caceamac vine din vremurile în care Dobrogea se afla sub stăpânirea otomană.

După Primul Război Mondial, statul român ordonă reabilitarea drumurilor în întreaga țară dar mai ales în Dobrogea, devastată și purtănd încă urmele însângerate ale violenței războiului.

Odată cu această reabilitare este refăcut și drumul roman ce pleca de la cetatea Tomis (azi Constanța) și ducea la Tropaeum Traiani (Adamclisi). Drumul cel nou i-a făcut pe sătenii din Caceamac să se mute 2 km mai spre răsărit, de o parte și de alta a Drumului Roman. O perioadă, satul a și fost cunoscut ca Satul dintre Vii, de aici și numele nou al satului, Viișoara, de la prima îndeletnicire a sătenilor, cultivarea viței de vie.

A venit insa si anul 1947, cand comunistii ajung la putere si confisca proprietatile oamenilor pentru a le trece in sistemul cooperatist. Gospodari veniti pe meleaguri dobrogene din intreaga tara (din zonele Sibiu, Ramnicu Sarat, Arges, Buzau, etc), cei din Viisoara nu au agreat noua ideologie comunista. Mare parte dintre ei au aderat astfel la miscarea anti-comunista „Haiducii Dobrogei”, condusa de Gogu Puiu, fiul unui preot din satul Ferdinand (azi – Mihail Kogalniceanu).

Asa au ajuns cei din Viisoara sa fie vanati de Securitate, care lupta pentru anihilarea acestei miscari anti-comuniste. Cand comunistii faceau incursiuni, viile au fost scaparea satenilor. Ei se ascundeau in plantatiile de vii langa sat, reusind astfel sa scape cu viata si sa ramana liberi.

Ulterior, comunistii au distrus via, au defrisat-o pentru a creste suprafata arabila. Vita de vie nu mai exista si parea sortita sa ramana doar o amintire, doar o poveste…